Un artist care sper ca nu mai are nevoie de nici o prezentare. Il ascult (ascultam) de cand a venit pe piata la noi, prin anii 90, si a avut constant hituri ce au intrat in topurile internationale, cat si la noi. Este unul dintre cei mai difuzati artisti la radio (cel putin la radiourile din Romania, nu exista zi in care sa nu cante de 10 ori vreo piesa de-a lui), un artist al carui nume nu reusesc sa-l nimiresc niciodata din prima (mereu uit ba un z ba un t): Eros Ramazzotti (na ca am reusit). Artist pop-rock italian (conform Wikipedia cel mai de succes din toate timpurile), ce a imbatranit frumos, ce si-a cladit o cariera internationala separat de ceilalti cantareti italieni. Un timbru (nazal) inconfundabil si neimitat.
Ca orice mare artist, a avut si momente dificile inainte sa ajunga unde e acum. Gasesc o sursa de inspiratie si fac o comparatie cu fiecare ocazie pe care o am. A ajuns si in Romania candva prin 2009 (parca) la fix o zi dupa ziua mea. Nu mai stiu de ce nu m-am dus, dar a urcat mult in lista prioritatilor cu artistii pe care vreau sa-i vad in concerte. Si cum am fost cuminte si azi e ziua mea (Sf. Alexandru), am primit cadou un DVD dublu de colectie cu, probabil punctul culminant al carierei sale, concertul de la Roma din 2004 ce a facut parte dintr-un turneu international ce s-a intins pe toate continentele in timp de aproape doi ani. DVD-ul doi e cu imagini din acest turneu.
Amuzant cum am ajuns sa vreau acest DVD. Am fost intr-un loc unde youtube-ul este restrictionat si pentru a asculta muzica am apelat la primul serviciu care-mi vine in minte care stiu ca nu e restricitionat si are destule video-uri: DailyMotion. Totusi search-ul lor lasa mult de dorit, de multe ori daca nu scrii exact cu este trecuta melodia sau clipul pe care-l cauti nu ti-l afisaza. Asa am dat de videoclipul de mai sus, cu o piesa din acel concert. Si nu a mai fost nevoie de altceva pentru a-l pune pe Eros in Hall of Fame-ul personal. O interpretare extraordinara a unei piese extraordinare. Una din melodiile perfecte, pentru interpretarea live. Imi place cum tine melodia in priza pe tot parcursul ei, cum schimba chitarele, cum face pauzele, cum le grabeste, cum lumea se angreneaza in cantec devenind un instrument in sine, cum intra toata formatia la sfarsit incheind apoteotic impreuna cu cei 40000 de oameni. Iar restul pieselor se ridica la acelasi standard. Un spectacol cum nu se poate mai bun, si care mi-a amintit de toate melodiile sale, pe care le stiu/stim. Faptul ca inca e difuzat la greu nu poate decat sa ma bucure.
